luni, 30 mai 2016

Grădinița cu program prelungit pentru reabilitare

Investigație de Cristina Olaru

·         În anul 2007, „Gradinița cu Program Prelungit, Bălcești” a fost inclusă în Proiectul pentru Reforma Educației Timpurii (PRET), proiect național, cofinanţat de Guvernul României şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE), în valoare de 105 mil. Euro.

·         În  anul 2011 s-a realizat proiectul pentru reabilitarea Grădiniței cu Program Prelungit Bălcești, de către SC GETRIX SA CRAIOVA (PR. NR.: 1873/2011)

·         Pe data de 23.01.2015, Ministerul Educației Naționale, prin intermediul Unității de Management al Proiectelor Pentru Modernizarea Rețelei Școlare și Universitare (UMPMRSU), a trimis către Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea, prima solicitare prin care cere să se comunice „numărul de preșcolari înscriși la grădiniță și dacă mai este necesară construirea acestui obiectiv”.

·         Cinci zile mai târziu, în data de 28.01.2015, Primăria Orașului Bălcești a răspuns solicitării primite de la Ministerul Educației Naționale, transmițând efectivul de preșcolari de la Gradinița cu Program Prelungit (66 elevi) și faptul că este necesară construirea obiectivului propus.

·         În aprilie 2016, a avut loc un incident în curtea Grădiniței cu Program Prelungit Bălcești, în urma căruia un copil de 6 ani a fost rănit grav.

·         Conducerea Inspectoratului Județean Vâlcea (ISJ) a trimis, după incident, inspectorii școlari, care au întocmit un proces-verbal și au realizat o comisie de cercetare, pentru a stabili cu exactitate ce s-a întâmplat și cine este de vină pentru accidentul care a avut loc în curtea grădiniței.

Încă din anul 2007, la Grădinița cu Program Prelungit Bălcești, structură a „Liceului Tehnologic Petrache Poenaru”, se așteaptă începerea lucrărilor de reabilitare. Clădirea este inclusă în pachetul PRET, alături de alte 750 de grădinițe propuse atât pentru reabilitare cât și pentru contrucție. În aproape 10 ani, proiectul privind reabilitarea grădiniței din orașul Bălcești nu a fost scos la licitație pentru începerea lucrărilor (care trebuiau să dureze nu mai mult de 12 luni), principalul motiv fiind faptul că numărul de preșcolari este prea mic, iar prioritare au fost construcțiile noi și nu cele înscrise pentru reabilitare, aceste informații venind din partea Ministerului Educației Naționale.
Din pachetul de 750 de grădinițe incluse în PRET, au fost construite și duse la finalizare 113 clădiri, iar alte 80 se află în prezent în curs de execuție, fiind vorba doar de construcții noi, majoritatea având două săli de clasă și nu patru, așa cum există în cadrul Grădiniței Bălcești. (În momentul realizării proiectului, anul 2011, funcționau doar trei săli de grupă cu program normal, din cauza lipsei de fonduri de amenajare a zonelor pentru program prelungit. În prezent, iunie 2016, programul prelungit este în funcțiune).  În urma solicitării trimise Ministerului Educației Naționale, privind stadiul în care se află proiectul de reabilitare al Grădiniței Bălcești, a fost primit următorul răspuns: „pentru obiectivul menționat nu vor mai fi alocate fonduri aferente execuției prin PRET”.

Primăria orașului nu își găsește vină
În urma primei solicitări pentru obținerea informațiilor de interes public privind stadiul de reabilitare al Grădiniței cu Program Prelungit Bălcești, s-au obțiunut o serie de documente, printre care proiectul pentru reabilitare realizat de SC GETRIX SA CRAIOVA. Primarul orașului, Ion Curelaru, a părut încântat de ideea că cineva îi va trage la răspundere pe cei de la Ministerul Educației Naționale, susținând că toată treaba stă pe umerii lor și nu pe ai primăriei. Fiind perioadă de campanie electorală și mergând pe ideea că orice ajutor ar trebui întors,  informațiile s-au obținut ușor, cu speranța unei recompense: „Câte voturi primesc pentru ajutorul oferit?”, a întrebat primarul după ce a înmânat dosarul cu documente.
Dacă la început reprezentanții Primăriei Orașului Bălcești au părut deschiși să ofere informații, atunci când lucrurile au devenit mai delicate, aceștia nu au mai dorit să răspundă la întrebări. De unde se vor obține acum fonduri pentru reabilitarea grădiniței a fost una dintre ele, la care nu s-a primit niciun răspuns. Apoi, mai sunt și lucrările care trebuiau realizate din fonduri locale printre care se numără: amenajarea unor alei pietonale; amenajarea locului de joacă, inclusiv dotarea cu obiecte de joacă; dotări specifice cantină și sală de mese; împrejmuire din panouri de plasă de sârmă zincată, cu stâlpi metalici pe funație din beton armat, cu porți pietonale și auto, din profile de oțel laminat.
Grădinița Bălcești a intrat în PRET în anul 2007, cand a fost înființat proiectul. Nici până în acel an și nici din 2007 până în prezent nu s-au început lucrări de reabilitare. Locuitorii orașului susțin că, de fapt, clădirea nu a avut niciodată parte de o reabilitare „sănătoasă”, iar locul de joacă arată la fel ca acum 20-30 de ani, doar cu ceva rugină în plus. Reprezentații primăriei nu au dorit să vorbească despre ce s-a întâmplat înainte de 2007 pe motiv că actualul primar nu se afla atunci în funcția de conducere a orașului. El și-a început mandatul în anul 2008. Dar și dacă se face referire doar la perioada de după 2008, până în 2015, când apare prima solicitare de la UMPMRSU prin care se cere comunicarea numărului de preșcolari înscriși la grădiniță, este totuși vorba de șapte ani, timp în care la Grădinița Bălcești nu s-a schimbat nimic, nici măcar „geamul de la ușa de la intrare, care este spart de ani buni”, potrivit unei mămici care își duce copilul la această grădiniță.




Cu cât mai mulți, cu atât mai bine
Primarul se disculpă de orice vină i se atribuie, repetând faptul că Grădinița Orașului Bălcești se află sub tutela Ministerului Educației Naționale, care susține la rândul său că nu are vină și că problema este numărul mic de preșcolari. Dacă ar fi fost mai mulți, lucrările ar fi început, dar cei 66 de elevi înscriși sunt prea puțini și nu au nevoie urgentă de reabilitarea clădirii.
ARACIP (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar), este o instituție publică de interes național, aflată în subordinea Ministerului Educației Naționale. Care este misiunea ARACIP?: autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a unităților de învățământ preuniversitar. Printre acestea, se află și Grădinița cu Program Prelungit Bălcești, care a primit mereu aviz de funcționare, chiar și fără reabilitarea așteaptată de ani de zile de către părinții care au copiii înscriși la această unitate de învățământ.

Loc de joacă sau muzeu de antichități?
Una dintre cele mai mari probleme la Grădinița Bălcești este locul de joacă. Nu se știe din ce motiv în ultimii zeci de ani nu s-a schimbat nimic la acesta, dar părinții susțin că leagănele de acolo ar putea fi declarate piese de muzeu. Copiii se distrează în pauze la locul de joacă, în care se găsesc două leagăne foarte mari, cu șezut din blane dar și câteva fiare, vopsite în albastru și roșu pentru a ascunde anii din spatele lor. Mai sunt și două balasoare, din fier și ele. În spatele clădirii, se găsește o groapă imensă, un adevărat pericol pentru cei mici.
Tot în incinta grădiniței, mai este o clădire aflată în paragină de ani buni, fostă creșă. Deși mai are puțin și cade, în urmă cu aproximativ doi ani, la această clădire s-au pus termopane, susține Cristina Drugă, mama unuia dintre elevii grădiniței. De unde au venit aceste fonduri nu s-a putut afla, primarul refuzând să răspundă la întrebările despre acest subiect. Și peste scara exterioară clădirii, în care se desfășoară activitatea didactică, se vede că au trecut anii. Treptele din beton sunt sparte pe alocuri, pline de mucegai și muschi de pădure, iar mânerul din fier este rupt.

Din locul de joacă scapă cine poate
În luna aprilie a acestui an, la Grădinița cu Program Prelungit Bălcești a avut loc un accident în urma căruia un băiat de numai șase ani a fost grav rănit. „Copilul era la locul de joacă (nesupravegheat), iar în timp ce se dădea în leagăn și-a pierdut echilibrul și a căzut. S-a lovit într-un fier, care i-a străpuns pielea în zona inghinală”, potrivit mamei băiatului, Cristina Drugă.
Femeia, de meserie farmacist, a vrut să dezinfecteze rana până la sosirea ambulanței, dar atunci când a cerut o trusă medicală nu a primit-o. Așadar, în cadrul grădiniței nu exista o trusă de prim-ajutor. Pe lista lucrărilor ce trebuiau să fie executate în urma proiectului realizat de SC GETRIX SA Craiova exista chiar un cabinet medical cu grup sanitar, care nu s-a realizat deoarece nu sunt înscriși suficienți elevi la grădiniță. 66 este un număr prea mic chiar și pentru obținerea unei truse medicale.
„După o asemenea tragedie evident că nu am putut sta cu mâinile în sân. Am făcut reclamație la poliție, dar nimic (...) primarul orașului, Ion Curelaru, mi-a spus să nu agit prea tare spiritele, să fiu fericită că nu s-a întamplat ceva mai grav(...) Am întrebat și eu de ce nu se renovează locul acela de joacă? Nu îmi amintesc de când este făcut, dar sunt sigură că de mai bine de 20 de ani leagănele de acolo sunt doar niște fiare ruginite. Primarul mi-a spus, mai direct, mai pe ocolite, că nu e treaba mea. Viceprimarul, Ion Beiu, în schimb, a încercat sa îmi explice, la fel de ezitant, că altele sunt prioritățile lor”, povestește Cristina Drugă.

Acesta nu este singurul incident care a avut loc la Grădinița BălceștiÎn urmă cu ceva timp copiii unei alte mămici au fugit de la locul de joacă, unde erau ca de obicei nesupravegheați, pe câmp și au ajuns în cimitir. Îți dai seama? Copiii de 5-6 ani singuri în cimitir”, susține Cristina Drugă.  Mama copiilor a refuzat să povestească ce s-a întamplat în acea zi, ea fiind cadru didactic la Liceului Tehnologic „Petrache Poenaru”, Bălcești.  
Curtea grădiniței nu este împrejmuită, iar potrivit mămicilor, de cele mai multe ori copiii sunt lăsați afară, nesupravegheați. Educatoarele au refuzat să răspundă la întrebări, argumentând că singurii responsabili sunt reprezentanții primăriei. Și da, primăria ar trebui să răspundă, potrivit proiectului realizat de SC GETRIX SA CRAIOVA, pentru reabilitarea locului de joacă, care trebuia executată din fonduri locale. Pentru restul lucrărilor, cum ar fi rețele de apă, canalizare, mobilier etc., răspunzător este Ministerul Educației Naționale.

Cele două instituții dau însă vina una pe cealaltă de mai bine de 10 ani, în timp ce Grădinița cu Program Prelungit Bălcești rămâne neschimbată, generație după generație.
Studiu de caz – Lactate Brădet

Este bine-cunoscut faptul ca jurnaliștii ar trebui să evite prezentarea unor informații care aduc atingere reputației și demnității altor persoane, atât timp cât aceste informații se bazează pe speculații și nu pe fapte reale. De asemenea, conform codului deontologic al jurnaliștilor, jurnalistul va face demersuri rezonabile pentru a verifica informaţiile înainte de a le publica. Informaţiile false sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate.

Încep, așadar, să prezint detalii referitoare la cazul „Brădet” și modul în care mass-media a gestionat această situație. Pe scurt, numele Brădet aparține unei firme românești de lactate, care funcționează de mai bine de 15 ani. În luna februarie a anului 2016, numele acestei firme a fost asociat cu o problemă națională (dar care s-a extins ulterior și în alte țări) și anume cauza infestării cu E-coli a bebelușilor, în principal în județul Argeș, unde s-au depistat cele mai multe îmbolnăviri, de la începutul lunii februarie până în prezent.

Primul copil care prezenta Boala Diareică Acută s-a prezentat la spitalul din Argeș pe data de 29 ianuarie, dar informația ajunge în presă pe 10 februarie, când deja se vorbea despre 12 cazuri de îmbolnăviri, cu suspiciuni privind sindromul hemolitic-uremic. Pe 13 februarie, apar primele bănuieli despre cauza îmbolnăvirilor și sunt vizate portocalele. Presa funcționează așadar pe bănuieli, pe presupunerile părinților care susțin că cei mici s-au îmbolnăvit de la portocale, că doar bebelușii de nici 5 luni consumă portocale destul de des. Totuși, aceste informații, total nefondate, au provocat panică în mulțime.

Acest val de suspiciuni a început să se disperseze în momentul în care, unii dintre părinți, au explicat faptul că bebelușii lor, bolnavi și ei, nu consumaseră portocale. Însă informația oficială care să susțină faptul că nu aceste fructe sunt cauza îmbolnăvirilor a fost facută publică abiă pe 15 februarie. 

Pe data de 18 februarie, vinovată de îmbolnăvirile în lanț, pare să fie lipsa curățeniei din spitale. Ei da, mizeria din spitalele românești poate să fie sursa pentru multe probleme de sănătate, însă, în ceea ce privește cazul nostru, informația este lipsită de dovezi. Bănuiala vine însă de la ministrul Sănătății, ceea ce o face să devină credibilă. Pentru următoarele zile igiena pare să fie vinovată, igiena din toate spitalele din țară, deoarece cazurile de îmbolnăviri au început să se extindă.
Despre bacteria E.coli s-a aflat pe 25 februarie, când ministrul Sănătății a făcut această informație publică. Bacteria o știm acum, dupa vreo lună, dar întrebarea „de unde vine?” continuă să ne dea bătăi de cap.

Pe data de 29 februarie, a fost făcută prima legătură între îmbolnăviri și firma Brădet, de către ministrul Agriculturii. Fără să facă verificări mai amănunțite, considerând probabil informația ca venind din partea unei autorități publice, mass-media a prezentat-o.

Hotnews: Ministrul Agriculturii: Bacteria E. Coli a fost descoperită în branza de vaci de la Lactate Brădet din Curtea de Argeș (Luni, 29 februarie 2016, 17:04)

 

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20833176-ministrul-agriculturii-bacteria-coli-fost-descoperita-branza-vaci-lactate-bradet-din-curtea-arges.htm

 

Cam așa începea prima știre de pe site-ul Hotnews care a deschis porțile către ruină pentru firma Brădet. Este adevărat că informația era de mare interes public și a venit din partea unei persoane care, teoretic, știe ce spune, iar în cazul acesta, ce rost mai avea să o verifice presa?

Ei bine, avea! La aceeași știre, câteva ore mai târziu, au început să apară update-uri, că doar lucrăm în online! Dacă informația ar fi fost publicată în urmă cu câțiva ani, am fi aflat modificările ulterioare abia în ziarul din ziua următoare. Revenind, în respectiva știre a fost adăugat:  

 

UPDATE 20.30: Unul dintre copiii decedați la "Marie Curie" consumase tipul de brână în care a fost depistată E.Coli – dar ceilalți micuți aflați în stare gravă, NU! Ba chiar, în unul dintre cazuri era vorba de un pui, crescut probabil cu boabe de porumb în gospodărie.

 

UPDATE 22.20: Daniel Lupu, DSV Arges, pentru B1 TV: E Coli, descoperită în branza de la Brădet nu are nicio legatură cu moartea bebelușilor. – Așa deci, dacă ar mai fi așteptat puțin, dacă ar fi lăsat puțin deoparte dorința de senzațional, hotnews nu ar fi aruncat cu noroi în Brădet, pentru o moarte care s-a dovedit ulterior că nu a avut legătură cu brânza produsă de firma în cauză.

 

Hotnews: Lactate Brădet anunță că oprește producția până la soluționarea situației (Marţi, 1 martie 2016, 15:25)

Dar tot în această zi, în presă umbla declarația în care procurorii anunțau că lotul de brânză proaspătă în care a fost descoperită bacteria E.coli a fost produs la o săptămână după moartea ultimului dintre cei trei copii decedați până în acel moment. Acuzația a fost făcută, așadar, fără să fie verificată, iar firma în cauză tocmai ce își asumase responsabilitatea pentru ceva ce nu se dovedise că provocase, respectiv îmbolnăvirile bebelușilor și chiar moartea unora dintre ei.


Următoarea zi, Hotnews aduce argumentele pentru care ministrul Agriculturii ar fi făcut public numele firmei Brădet, fara un substrat foarte solid, dar prezintă și declarația lui Marius Badea, unul dintre patronii firmei Brădet, care, spre deosebire de mass-media, susține că nu există încă suficiente dovezi pentru a se declara vinovat sau nu. El are dreptate, dovezi nu sunt, însă presa continuă să publice informații, în ciuda acestui fapt.
Hotnews: Ministrul Agriculturii: Nu există dovada legăturii dintre brânza infestată cu E.coli și bebelușii morți, dar puteau apărea noi îmbolnăviri, dacă nu menționam public numele producătorului (Miercuri, 2 martie 2016, la ora 18:50) – Cuvântul „dar” nu face știrea să fie prea convingătoare, însă multe persoane poate nici nu l-au observat.
Evident că în urma unor acuzații atât de grave, au început să se facă verificări atât la firma Brădet, cât și la fermele de unde aceasta se aproviziona. Rezultatele: negative! Să fie în continuare Brădet de vină?
Pe data de 4 martie, Hotnews face un rezumat al tuturor celor întâmplate până în prezent, punând titlul: Filmul unei tragedii. Trei bebeluși morți, o lună de bâlbâieli, o firmă de lactate acuzată în pripă și nicio demisie.

Oare poate o demisie să rezolve problema? S-a închis o firmă deja și nimic. Și că au adus vorba de bâlbe, de ce nu au încercat ei, ca jurnaliști respectabili, să verifice din trei surse informațiile înainte să le publice? De fapt, presa a fost prima care a încercat să găsească un vinovat, ca să le facă pe plac celor care le urmăresc activitatea. Chiar Hotnews scria pe 3 martie că: În 29 februarie, ministrul Agriculturii, la solicitarea unor jurnaliști, a menționat numele firmei lactate Brădet din Curtea de Argeș ca fiind producătorul unui lot de 25 de kg de brânză de vaci pe care Direcția Sanitară Veterinară Argeș l-a depistat, într-un magazin, ca fiind infestat cu bacteria E.coli.

În aceeași zi, pe internet circula declarația unei bunici, a cărei nepoțică, ce făcea parte din lanțul îmbolnăvirilor, a murit pe data de 15 februarie. Bătrâna susținea că fetița nu consumase niciodată brânză Brădet. Poate că astfel de declarații, ale oamenilor cu adevărat afectați de problemă, le-ar fi folositoare jurnaliștilor. De ce nu încearcă sa facă rost de ele?

Abia pe 9 martie, apare prima știre pe Hotnews în care firma Brădet pare să nu mai fie acuzată:
Hotnews: Institutul Cantacuzino: Brânza produsă de firma Brădet și carnea de pui nu sunt sursa îmbolnăvirilor bebelușilor

Iar aceasta este și prima informație oficială, care poate fi susținută de dovezi. Începe să se mai facă lumina în viața patronilor Brădet, însă în cazul îmbolnăvirii bebelușilor s-a stins și ultima scânteie.
Se aruncă vina de la unul la altul, cine a dat informația despre Brădet, de ce a dat-o dacă nu era verificată, subiecte de știri care să umple paginile ziarelor, acum că pare că nu mai avem niciun vinovat.
Spun pare, deoarece bucuria pentru Brădet a dispărut însă, pe data de 15 martie. 
Hotnews: Un copil român de un an și două luni, spitalizat la Florența cu sindrom hemolitic-uremic, după ce ar fi consumat brânză produsă de Brădet și vândută în Italia/ Reacția Lactate Brădet: Stăm iar cu grijă până vor ieși rezultatele (marți, 15 martie 2016, 14:44)

Ar fi consumat, nu ar fi consumat, nici părinții se pare că nu mai știu ce i-au dat copilului să mănânce, dar în acea perioadă, orice senzație de rău trebuia să vină de la Brădet. Patronul firmei declară ca producția a fost sistată deja în urmă cu două săptămâni dar totuși așteaptă rezultatele analizelor.
Tot în acea zi, o nouă lovitură pentru Brădet.
Hotnews: DSP Argeș: Trei angajați de la Brădet, depistați cu E.Coli (marți, 15 martie 2016, 19:40)

Aflăm ulterior că informația nu este tocmai întemeiată pentru că 70% dintre oameni sunt purtătoti de E.coli și că nu ar fi neaparat vreo problemă, informații publicate tot de Hotnews. Pe de altă parte, cei trei angajați lucrau la secția de ambalare și nu aveau contact direct cu produsele.
Revenind la Florența, pe 17 martie informația potrivit căreia copilul s-a îmbolnăvit de la brânză, a fost prezentată oficial.
Hotnews: Infecția de care suferă copilul român internat în Florența a fost provocată de brânză, confirmă autoritățile locale (joi, 17 martie, 20:51)

Hotnews: Comisia Europeana a emis o alertă privind brânza de oaie provenind din România (vineri, 18 martie 2016, 13:17)

Apare aici o nouă eroare. Eroare pe care mass-media nu a observat-o. De ce? Pentru că nu a verificat! Copilul a mâncat brânză, dar era de oaie. Și cum să fie vinovată firma Brădet de un produs care nu îi aparține? Brădet produce doar brânză de vaci. Este adevărat că greșeala a fost făcută de autoritățile italiene, dar ne putem juca cu așa ceva?
Între timp, au fost retrase de pe piață peste 20 de tone de produse lactate de la Brădet.
În fine, că e de oaie, că e de vacă, important e că vine din România, de la Brădet. Presa, implicit și Hotnews, se disculpă că doar cei din Italia au greșit, nu ei și se spală repede pe mâini publicând o nouă știre în care corectează eroarea.
Hotnews: ANSVSA: Produsul notificat de către autoritățile italiene nu era obținut din lapte de oaie, ci din lapte de vacă (Sâmbătă, 19 martie 2016, 15:56)

Ancheta continua, firma Brădet este încă vinovată, iar oamenii revoltați. Fiecare cu revolta lui, ce-i drept, însă cei care susțin firma de lactate sunt mulți. Nu apar ei pe hotnews, sau pe alte site-uri importante de știri, dar undeva pe internet îi găsim.

Fermierulargesean.ro: Mii de oameni apără fabrica Lactate Brădet! Opinia publică crede că tot acest scandal este o făcătură menită să ascundă adevărata cauză a îmbolnăvirii bebelușilor din Argeş (2 martie 2016)

 

http://fermierulargesean.ro/mii-de-oameni-apara-fabrica-lactate-bradet-opinia-publica-crede-ca-tot-acest-scandal-este-o-facatura-menita-sa-ascunda-adevarata-cauza-a-imbolnavirii-bebelusilor-din-arges/

 

Citind comentariile acestor oameni, găsesc noi informații pe care nu e prima dată când le aud. Sunt zvonuri, evident, dar nici Brădet nu are foarte multe dovezi.

 

·         Chirila Corina Georgiana – Univ. Al. I. Cuza Iasi: E posibil sa fie făcătură sa deturneze atenția de la consecințele vaccinului asupra bebelușilor.

 

Roncea.ro: Medicii declară că vaccinurile pot cauza SHU

http://roncea.ro/2016/03/02/cenzura-la-romania-libera-articol-despre-vaccinuri-bebelusii-din-arges-si-inventiile-autoritatilor-cu-e-coli-de-la-bradet-ras-complet-de-pe-site-istoricul-criminal-al-vaccinului-anti-hepatita-euvax/

 

Despre asta nu a scris Hotnews. Le dau dreptate, informațiile nu sunt verificate. Dar în Brădet au aruncat cu noroi, tot fără să verifice. E vorba de libertate de exprimare, unde nu sunt impuse prea multe limite, însă în codul deontologic al jurnaliștilor sunt precizate câteva de care, nu prea s-a ținut până acum cont în cazul Brădet.

 

 

 

 

 

 

 



Geanta unei femei îi poate decide succesul la job sau norocul la bani

Lucrurile înghesuite, vechi sau murdare, păstrate de femei în geantă, înseamnă dezorganizare în viața acestora, a declarat specialistul în feng shui, Anca Dimancea, în cadrul emisiunii Teo Show.

O persoană organizată poate atrage dezordine în viață dacă lasă la voia întâmplarii chiar și lucrurile mărunte. Printre cele mai importante tehnici de feng shui care atrag binele se numără alegerea potrivită a culorilor obiectelor și modul în care acestea sunt păstrate
Există anumite culori care nu sunt bine-venite într-un an. De exemplu, în anul 2016, roșul nu este foarte recomandat. Deși se știe că roșul este culoare de noroc, anul acesta, pentru că există un exces de element foc, iar focul e reprezentat prin roșu, un plus din această culoare poate să creeze o stare de neliniște și chiar de agresivitate.
Lucrurile vechi, cum ar fi chitanțele si facturile ne îngreunează și ne dezorganizează. Chiar dacă facturile sunt platite, ele atrag o energie de stagnare și nu aduc sentimente de fericire și prosperitate.
Nu este niciodată recomandată păstrarea lucrurilor goale în geantă, cum ar fi, de exemplu, o sticlă de apă sau un parfum aproape terminat. Ceea ce este gol nu este bun, în schimb o sticlă plină cu apă este chiar indicat să fie ținută în geantă. Cheile trebuie păstrate întotdeauna într-un buzunar separat, deoarece nu trebuie să intre în contact cu talismane, icoane sau bijuterii.
În cazul portofelelor, anul acesta se recomandă culorile negru și albastru pentru că sunt culorile apei și aduc prosperitate. Bacnotele de 5 (5 lei, 50 lei) sunt de evitat deoarece sunt corelate cu steaua 5, care este steaua distrugerilor și a pierderilor. De asemenea, nici banii mototoliți nu au ce cauta în geanta unei femei, deoarece înseamnă că nu le acordăm respectul cuvenit.
Totul trebuie să fie organizat in geantă. Trebuie evitată pastrarea de lucruri vechi, pentru că acestea ne trag înapoi sau de lucruri goale pentru că nu ne aduc prosperitate, ci dimpotrivă. Ordinea pe care o femeie o păstrează în geantă se reflectă ulterior asupra vieții și armoniei interioare.


Madame LaLaurie şi atrocităţile care se petreceau în conacul ei din New Orlandes

În anul 1834, New Orleans avea să fie marcat de povestea infiorătoare a lui Marie Delphine LaLaurie, cunosută drept  „Madame LaLaurie”, o femeie din înalta societate americană, suspectată în acea vreme că îşi sechestra sclavii şi îi tortura până la moarte.
În acea perioadă, familia LaLaurie era foarte cunoscută datorită faptului că găzduia evenimente fastuoase în conacul pe care îl deţinea. Madame LaLaurie era la cel de-al treilea mariaj şi locuia împreună cu soţul, cei doi copii, dar şi cu scalvii pe care aceştia îi aveau. Deşi la acea vreme, în SUA deţinerea sclavilor era reglementată prin lege circulau zvonuri prin oraş că Madame LaLaurie îşi tortura sclavii în moduri terifiante ce duceau chiar până la moarte. Însă, persoanele care participau des la evenimentele găzduite de familia LaLauri spuneau că Madame LaLaurie se comportă frumos şi că e amabilă cu ei în timpul evenimentelor.
Toate presupunerile s-au adeverit pe 10 aprilie 1834, atunci când un incendiu a izbucnit în bucătăria casei familiei LaLaurie. Când pompierii şi poliţiştii au ajuns, au găsit o femeie în vârstă de 70 de ani legată de sobă şi lăsată să moară de foame, le-a mărturisit poliţiştilor că era legată acolo de către madame LaLaurie şi că ea a provocat incendiul, pentru a se sinucide, de frică să nu fie dusă în mansarda conacului, pentru că cei care ajungeau acolo, nu se mai întorceau niciodată. Asta era una dintre cele mai mici torturi pe care Madame LaLaurie avea să o facă, după cum o să vedem mai departe.
Poliţiştii au spart uşa de la mansarda conacului, şi au rămas îgroziţi de ceea ce se afla chiar în faţa lor: sclavi: grămezi de cadavre, organe şi membre. Încăperea era plină de sânge, iar sclavii erau înghesuiţi şi închişi în cuşti de dimensiuni mici. Gurile le erau umplute cu escremente de animale, închise şi cusute. Şapte dintre sclavi erau suspendaţi de gât şi se vedeau clar urmele torturilor prin care trecuseră. Unul avea o gaura în craniu unde îi fuseseră îndesaţi viermi, una dintre femei avea oasele rupte sistematic, în aşa fel încât forma corpului să semene cu cea a unui crab. Mai multe surse spun că o altă femeie a fost găsită cu pielea desprinsă în spirale pentru a arăta ca o omidă. Un cuplu avea organele genitale mutilate şi înlocuite, în timp ce multe alte victime  aveau răni atât de puternice, încât şansele de supravieţuire erau minime.
Sclavii torturaţi au fost duşi în închisori locale disponibile. Până pe 12 aprilie, 4.000 de persoane vizitaseră închisorile pentru a-i vedea şi pentru a se convinge de suferinţele lor.
Această descoperire a stârnit un întreg război în New Orleans, iar familia LaLaurie a părăsit oraşul înainte ca mulţimea furioasă să le distrugă, în cea mai mare parte, locuinţa. Madame LaLaurie a reuşit să fugă de mulţime şi de explicaţii cu ajutorul  şoferului ei, sclav fiind, care a dus-o la docuri, iar de acolo a fugit la Paris.
Din fericire, ştim câte ceva despre viaţa de după acest incident îngrozitor a lui LaLaurie datorită corespondeţelor ţinute de către cei doi copii ai săi. Povestea spune că s-a stabilit în Paris şi a dus o viaţă liniştită şi nu şi-a dat seama vreodată de repercursiunile pe care le-au avut implicările sale sale violente din New Orlandes şi de aceea nu a înţeles de ce a fost izgonită. Unii au luat această dovadă ca semn că LaLaurin suferea de o boală mintală.

În ceea ce priveşte moarte ei, unele surse spun că  a murit în Paris în 1842 sau 1849 şi că a fost dezgorpată şi mutată în New Orleans în 1851. Alţii cred că şi-a înscenat moartea la Paris, ca să se întoarcă în secret în New Orleans şi să-şi continue viaţa. Povestea de  viaţă a lui madame LaLaurie de după descoperirea şi incidentul de pe 10 aprilie 1843 a rămas o adevărată enigmă. 
Incidentul Dyatlov din Rusia: misterul secolului al XX-lea


Incidentul Diatlov este şi în ziua de astăzi unul dintre cele mai mari mistere ale secolului al XX-lea.
La 25 ianuarie 1959, un grup de zece excursionişti ruşi se aventurează în sălbăticia munţilor Urali, fiind conduşi şi coordonaţi de Igor Dyatlov, nume predestinat incidentului, datorită modurilor ingrozitoare  în care nouă dintre membrii echipajului şi-au găsit sfârşitul.
Incidentul de la trecătoarea Dyatlov pare uşor de explicat şi de înţeles: la o temperatură de -30 de grad Celsius, nouă dintre schiori au pierit în timpul unei călătorii dificile. Însă atât arhiva investigatorilor cât şi detaliile rămase din jurnalele celor implicaţi în accident au ridicat diferite semne de întrebare care au rămas şi până în ziua de astăzi fără răspuns.
Din cine era formată echipa Dyatlov?
Echipa, condusă de Igor Dyatlov era formată din opt bărbaţi şi două femei, care, cu excepţia lui Alexander Zolotarev, erau studenţi sau absolvenţi ai Institutului Politehnic Ural, situat în Ekaterinburg, Regiunea Sverdlovsk, Rusia. Georgyi Krivonischenko, Rustem Slobodin  și Nicolas Thibeaux - Brignollel erau ingineri. Igor Dyatlov şi Yinaida Kolmogorova erau studenţi ai Facultăţii de Radio. Lyudmila Dubinina şi Yuri Yudin studiau economia. Iuri Doroshenko studia Economia de energie, iar Alexander Kolevatov absolvise Facultatea Geo-Tehnică.
Alexandru Zolotarev era instructor de ski şi a vrut să meargă cu echipa Dyatlov pentru a adăuga puncte de performanţă la gradul său şi pentru a fi promovat la rangul de „Instructor expert”. Acest lucru a fost şi încă mai este pus în practică în Rusia. Zolotarev nu-i cunoştea pe ceilalţi din echipă, dar a fost recomandat de prieteni comuni. În conformitate cu jurnalele, acesta a cooperat şi a lucrat foarte bine cu toţi din grup.
Care a fost scopul călătoriei?
Potrivit Dr. Vladimir B. Aceste activităţi de ski în grup erau foarte frecvente pe atunci, în Rusia, deşi fiecare excursie avea propriul scop oarecum diferit. Din experienţa sa, interesele erau de fapt diferite: interes sportiv, turistic, social şi explorarea zonei. Echipele erau diverse, făcute cu oameni care dispuneau de grade diferite de apreciere pentru interesele acestor tipuri de excursii.
Scopul echipei Dyatlov a fost să efectueze o excursie care să aibă cel mai înalt grad de dificultate, să fie una cu adevărat complexă. S-a afirmat adesea că motivul călătoriei a fost acela de a ajunge la muntele „Gora Otorten”, dar, de fapt, traseul propus era mult mai departe. După muntele Otorten echipa planificase să parcurgă 100 km la sud, de-a lungul crestei principale a munţilor Urali, până la vârful Ojkachahl. După, ei ar fi schiat un kilometru la est de oraşul Vishay, de-a lungul râului Toshemka. Astăzi, având la dispoziţie echipamente avansate, o astfel de călătorie ar fi considerată de nivel mediu, dacă ne raportăm la gradul de dificultate, dar pentru anul 1959, aceasta era una dintre cele mai grele.
Să fie oare adevărat? Cum şi ce s-a întâmplat?
               Incidentul a stârnit multe teorii, pe baza cărora anchetatorii au încercat să reconstruiască cronologia evenimentelor.
 
25 ianuarie 1959 – Prima călătorie a tinerilor alpinişti este cu trenul. Grupul ajunge la Ivdel, un oraş central al provinciei de nord a Sverdlovsk, unde răman peste noapte.
26 ianuarie 1959 – Grupul prinde ocazia să meargă cu un camion până în Vizhay, un oraş din Rusia, unde rămân peste noapte.
27 ianuarie 1958 – Grupul pleacă către muntele Otorten, din oraşul Vizhay. (Otorten - denumire care în limba locală înseamnă „Nu te duce acolo”.)
28 ianuarie 1959 – Yuri Yudin se îmbolnăveşte şi se întoarce în oraşul Vizhay. Ceilalţi îşi continuă călătoria spre muntele Otorten.
31 ianuarie 1959 – Grupul ajunge în zona muntoasă, unde sunt nevoiţi să renunţe să urmeze cursul râului şi să se pregătească de urcare, acţiune care le-a luat toată ziua.
               1 februarie 1959 –  Dimineaţa -  grupul s-a pregătit de ultima campare. Distanţa pe care trebuie s-o parcurgă nu este uşoară, de aproximativ 2,5 km. 
 
               1 februarie 1959 – 04:00 pm – Au stabilit tabăra pe pantele Kholat-Syakhl (un nume dat de popoarele Mansi, ce însemna „Muntele morţii”). Nu mai aveau mult până la Muntele Otorten. Doveziile din fotografiile găsite de cercetători sugerează că la acea oră, toată echipa avea o stare de spirit pozitivă, pregătită de aventură. 
 
1 februarie 1959 – 6:00 pm 07:00 pm – Grupul a mâncat.
1 februarie 1959 – (estimativ: 9:30 pm- 11:30 pm) – Incidentul Dyatlov începe! Acest moment este calculat şi estimat pe baza mâncării nedigerate din stomacurile victimelor. Nu există nicio îndoială că grupul a fugit speriat din cort, pentru că l-au tăiat prin interior ca să poată ieşi. Aceştia au fugit spre cea mai apropiată pădure. De ce au tăiat cortul şi nu au dezlegat nodurile? Această întrebare, şi multe altele, sunt fără răspuns.
1 februarie 1959 – (estimativ: 10:00 pm – 11:00 pm) – Îngheţaţi, dar cuprinşi de groază să se întoarcă la corturile lor, cea mai plauzibilă teorie este că  au rămas aproximativ două ore în pădurea din apropiere unde fugiseră şi au făcut focul pentru a se încălzi. Disperaţi şi dezorientaţi, trei dintre ei hotărăsc să se întoarcă la corturi: Igor Dyatlov, Zinaida şi Rustem fac acest efort imens. Aproape morţi de hipotermie, eşuează, nu reuşesc să ajungă, iar moartea lor este inevitabilă. Sunt găsiţi separat, la 300, 480 şi 630 metri distanţă de copacul unde făcuseră focul.Crengile pinului, unde îi găsesc mai târziu pe doi dintre ei,  erau rupte, ceea ce sugerează că cel puţin unul dintre ei a încercat să se urce  să vadă cortul, să poată înţelege ce se întâmplă.
2 februarie 1959 (estimativ: 12:00 am – 1:00 am) – În cazul în care liderul echipei nu reuşeşte să apară, membrii rămaşi ai grupului aşteaptă un semn de speranţă. Doi dintre ei mor în timpul de aşteptare: Georgyi Krivonischenko Yuri Doroshenko. ( Se poate ca aceştia doi să fi murit înainte ca Dyatlov să ia decizia de a merge către corturi şi moartea lor să fi fost catalizatorul deciziei)
2 februarie 1959 (estimativ: 12:30 am – 1:30 am) – Membrii grupului care au rămas în viaţă iau hainele celor care decedaseră şi pleacă de-a lungul pădurii. După ce reuşesc să mearg câteva sute de metrii, cad într-o râpă(probabil este momentul când suferă leziunile). Se ghemuiesc împreună, ca să-şi ţină de cald, dar în urma autopsiilor făcute, a rezultat că Nicolas era deja mort când ei au căzut. Următoarea este Dubinina, care moare şi ea din cauza leziunilor din piept şi hipotermie. Alexander Zolatev îi ia haina şi pălăria ca să se încălzească de unul singur, iar în jurul orei 1:45 moare şi el din cauza rănilor la piept şi hipotermie.
12 februarie 1959 – Este data când echipa Dyatlov trebuia să se întoarcă în oraşul Vishay şi să trimită o telegramă să anunţe finalizarea traseului propus. Aceştia nu ajung şi nicio telegramă nu este trimisă. Fiind prima indicaţie reală, către ceilalţi, că ceva nu este în regulă.
20 februarie 1959 – Rudele victimelor fac presiuni asupra conducerii institutului şi cer să se trimită echipe de căutare şi salvare.
21-25 februarie 1959 – Echipele nu dau rezultat, iar eşecul duce la implicarea autorităţilor militare şi civile. Atât soldaţi cât şi ofiţeri iau parte, şi sunt trimite avioane şi elicoptere. Prima sesizare a fost făcută de pilotul unuia dintre avioane.
26 februarie 1959 – Tabăra abandonată a fost găsită pe versantul estic al muntelui Kholat-Syakhl, unde campaseră.  Un lanţ de paşi ar fi putut fi urmat. Acesta ducea în jos, spre marginea padurii din apropiere, dar după 500 de m urmele erau acoperite cu zăpadă. La marginea pădurii, îi găsesc pe Krivonischenko și Doroshenko desculţi, doar în lenjerie, îngropaţi în zăpadă. Crengile copacului lângă care au fost găsiţi erau rupte până la o înălţime de aproximativ 5 metri. Pe trunchiul copacului au fost găsite urme de piele şi alte ţesuturi. Pe baza acestor dovezi se crede că au urcat în copac. La 300 de metri de foc, în direcţia corturilor, au găsit trupul lui Dyatlov. El zăcea pe spate, cu capul îndreptat spre corturi şi ţinând într-o mână o creangă de copac. La 180 de metri distanţă, găsesc şi trupul lui Rustem Slobodin, care zăcea cu faţa în zăpadă cu o fractură de craniu de aproximativ 17 cm lungime.  Cu toate astea, experţii au stabilit că moartea lui se datorează hipotermiei. La 150 metri de trupul lui Rustem şi chiar mai aproape de cort, descoperă trupul lui Zinaida. Urme de sânge sunt găsite în apropiere, dar nu se ştie nici până acum ale cui sunt. Este important să ştim că Zinaida, femeie fiind, a reuşit să ajungă cel mai aproape de cort.
4 mai 1959 – Trei, i-au găsit după patru luni, îngropaţi sub patru metri de zăpadă. Dubinina avea fractura de coaste, după accidentare, iar Alexander coastele rupte pe partea dreaptă.
Incidentul Dyatlov din anul 1959 a generat numeroase teorii, întrucât niciodată în istoria omenirii, nu au pierit nouă alpinişti profesionişti. Din nefericire, deşi trupurile au fost găsite, nu s-a aflat nici după 57 de ani ce a cauzat o moarte atât de îngrozitoare. După doar patru săptămâni, sovieticii au inchis cazul, fără a explica cine sau ce i-a omorât pe tineri. Singura concluzie oferită publicului şi rudelor îndurerate a fost că moartea lor se datorează unei “Surse naturale”. Să fie adevărat? Din păcate, incidentul rămâne neexplicat şi după o jumătate de secol. Au existat numeroase explicaţii printre care prezenţa unei avalanşe, blestemele celor din tribul Mansi,  victimele unor experimente militare, sau o întâlnire cu o creatură ostilă.




Descoperiri noi în cazul Dyatlov: Ce s-a întâmplat după ce cazul a fost închis de către guvernul Sovietic

Cine sau ce a omorât alpiniştii de fapt?
Investigatorii au mers 3 ore printr-o pădure pentru a se întâlni cu o femeie în vârsta de 60 de ani, din tribul Mansi, care avea doar cinci ani când grupul Dyatlov a fost dat dispărut.

Povestea  unei femei din tribul Mansi
Le-a spus că oamenii din tribul Mansi s-au uitat după alpinişti până primăvara, deoarece credeau că aceştia s-ar fi pierdut. Din nefericire, nimic din toate aceste lucruri nu erau adevărate, spunându-le că nu a uitat ce s-a întâmplat şi nici sunetul ecoului care s-a răspândit de-a lungul pădurii în acea zi.  Fiind întrebată cum crede ea că alpiniştii au murit aceasta a povestit îngrozită. „ Când eram mică, am mers la vânătoare cu părinţii mei, ca să-i ajut să care carnea. Soarele apunea. Noi râdeam, ne prosteam pînă ce am auzit acel şuierat care s-a răspândit în întreaga pădure.” Terifiaţi, unul dintre investigatori a întrebat dacă era un zgomot produs de un om, dar răspunsul nu a fost pe măsura aşteptărilor. Femeia din tribul Mansi le-a răspuns crispată: „Nu! A fost mai mult un zgomot asurzior, pe care un om nu l-ar putea produce. Noi am ştiut ce era de fapt.”
Cine a produs acel „zgomot”?
După multe investigaţii s-a descoperit că în anul 1959, guvernul sovietic a întreprins o operaţie secretă „The snowman commission”. Misiunea consta în capturarea unei creaturi „Yeti”. Conform dosarului clasificat, au fost implicaţi foarte mulţi oameni, echipament şi bani în această cercetare. Nu doar guvernul sovietic urmărea capturarea acestei creaturi în viaţă, ci şi Statele Unite ale Americii, conform unei scrisori ataşate în dosar.  De ce nicio informaţie găsită nu a fost relatată niciodată?  Conform datelor din dosar, această operaţie a fost închisă exact în aceeaşi perioadă când alpiniştii au ajuns în munţii Urali, ianuarie 1950.  De ce sovieticii închid cazul  „Yeti”  când grupul Dyatlov pleacă în munţii Urali? De ce toate aceste dosare au rămas clasificate?
O poză făcută de grupul Dyatlov înainte de moartea lor arată o creatură pe fundal, în departare. Poate fi Yeti sau e doar o farsă? Analiza medico-legală demonstrează că nu este un fals. Dacă nu se desigilează cât mai multe arhive, documentele existente încă nu sunt suficiente pentru a răspunde la toate întrebările generate de-a lungul timpului.